Debut de sezon cu sperante

13 martie 1988. Un nou an, un inceput de retur plin de sperante pentru Inter Vaslui in seria I a Diviziei B. Prea multe noutati in echipa nu erau. Doar Sica Tocariuc si Mihut veneau sa intareasca apararea, respectiv atacul Interului. Antrenorul Dumitru Chirita a fost inlocuit cu Aurel Savancea, pe care in tur il gaseam pe banca echipei Siretul Pascani.

Prima etapa a returului a XVIII-a avea sa gaseasca echipa vasluiana pe malul Dunarii pe terenul formatiei FCM Progresul Braila. Se batea la promovare contra echipelor FC Constanta si Politehnica Iasi. Ar fi fost rusinos sa piarda puncte in fata unei echipe care se lupta sa ramana in Divizia B.

Si cu toate acestea vasluienii au dat o replica darza, fiind la un pas de marea surpriza.

Era doar min.2, Stoica si Pachiteanu pun de un  "un-doi" la centrul terenului, Stoica ajunge singur cu portarul, il dribleaza si este 1-0 pentru Inter ! Doar doua minute mai tarziu, Stoica devine servant pentru Mihut, acesta prefera un dribling in plus si in loc sa arunce mingea peste portar se trezeste faultat in marginea careului de 16m.

Lovitura libera acordata ramane insa fara rezultat, iar regula eliminarii directe din postura de ultim aparator nu exista la acea vreme. O uriasa sansa de a rezolva meciul inca din start. Nu imposibil, dar cred ca brailenilor le-ar fi fost mult mai greu sa reintre in joc de la 0-2. Brailenii insa egaleaza in min.20, iar peste 10 minute reusesc sa preia conducerea. Ca si cum n-ar fi fost indeajuns, in min. 45, brailenii primesc o lovitura de pedeapsa, ratata din fericire pentru noi.

Repriza a doua debuteaza cu un pressing urias al gazdelor care vor sa-si asigure victoria fara emotii, dar nu vor reusi sa mai inscrie. Vasluienii mai au cateva ocazii pe final, pe fondul oboselii si relaxarii gazdelor, care se multumesc sa conserve rezultatul. Astfel, meciul se incheie FCM Progresul Braila - Inter Vaslui 2-1. Vasluienii au dat dovada de un curaj deosebit, pofta de joc, ambitie si determinare, calitati importante ale jocului de echipa, datatoare de sperante pentru etapele ce aveau sa urmeze...

FEPA '74 Barlad a avut de asemeni un meci deosebit de greu pe teren propriu, primind vizita Politehnicii Iasi.

Iesenii rateaza, iar barladenii nu stau mult pe ganduri si reusesc deschiderea scorului prin Dumitru (jucator valoros, dar cu prea multa "personalitate", care avea sa vada de multe ori ambele culori ale cartonaselor pe parcursul campionatului). Imediat dupa pauza, iesenii reusesc egalarea, dar jucatorii din Barlad au avantajul terenului propriu si suportul tribunelor (care faceau o atmosfera absolut infernala!) si Mihaila reuseste sa aduca victoria echipei cu 10 minute inainte de final. Zbuciumul iesenilor este zadarnic si inutil, gazdele reusind sa pastreze rezultatul pana la finalul meciului. FEPA '74 Barlad - Politehnica Iasi 2-1 si iesenii pareau scosi din lupta pentru promovare pentru ca cele 2 puncte diferenta fata de liderul FC Constanta erau foarte greu de recuperat.